Gabriel Torje (născut la data de 22 noiembrie 1989 la Timişoara, România) este un fotbalist român care evoluează pe postul de mijlocaş la formaţia Dinamo Bucureşti. El a fost transferat pe 15 ianuarie 2008 de la formaţia Poli Timişoara.

Carieră

Gabriel Torje şi-a început cariera de fotbalist la CFR Timişoara, echipă din oraşul său natal. A evoluat în opt meciuri în sezonul 2005-2006, fiind remarcat de mult-mai titrata echipă Poli Timişoara.

A ajuns la Politehnica în 2006, evoluând două sezoane pentru alb-violeţi.

Debutul lui Torje în Liga 1 s-a înregistrat în aprilie 2006, la un meci împotriva lui FC Arges. Torje nu împlinise în acel moment încă 17 ani. Primul său gol a fost marcat împotriva formaţiei Farul, la cel de-al doilea meci al său în Liga 1.

Un mare merit în propulsarea lui Torje în fotbalul mare îl are Gheorghe Hagi, care, din postura de antrenor al Politehnicii din Timişoara, a avut încredere în tânărul jucător, titularizându-l la doar 17 ani.

A evoluat în 36 de meciuri la Timişoara, marcând şi două goluri.

A ajuns la Dinamo în ianuarie 2008, pe suma de 2 milioane de dolari, cea mai mare sumă de transfer între două formaţii din Liga 1.

Primul său gol marcat pentru Dinamo s-a înregistrat într-un meci împotriva formaţiei Unirea Urziceni.

Torje este un membru al naţionalei României sub 21 de ani, marcând două goluri în cele 8 meciuri pe care le-a disputat până acum pentru reprezentativa de tineret

Nume Intreg Emmanuel Eboué

Data Nasterii 4 Iunie 1983

Locul Nasterii Abidjan, Coasta de Fildes

Inaltime 1.78 m

Pozitia de joc Extrema dreapta, fundas dreapta, mijlocas defenisv

Informatii despre Club

Club Curent Arsenal

Numar 27

Cluburi de juniori

2000-2001 ASEC Mimosas

Cluburi de seniori

Ani Club Aparitii (Goluri)

2001-2002 ASEC Mimosas 25 (3)

2002-2005 Beveren 70 (4)

2005- Arsenal 70 (0)

Echipa Nationala

2004- Coasta de Fildes 23 (0)
Emmanuel Eboué, nascut pe 4 Iunie 1983, in Adidjan, este un fotbalist Ivorian care in prezent joaca pentru Arsenal, fiind capabil sa joace pe pozitiile de extrema dreapta, fundas dreapta sau mijlocas defenisv.

Cariera

ASEC Mimosas

Eboué este un absolvent al “Scolii de Fotbal Jean-Marc Guillou” din Abidjan fiind care a ajuns la ASEC Mimosas. S-a mutat impreuna cu alti absolventi al aceleiasi scoli la K.S.K. Beveren in Septermbrie 2002.

KSK Beveren

In tricoul lui KSK Beveren

Eboué a jucat la Beveren 3 sezoane, care avea o legatura stransa cu Arsenal in privinta cresterii jucatorilor. In Decembrie 2004, el si Marco Ne au dat probe pe Highbury. Dupa acestea, el a semnat cu Arsenal pe 1 Ianuarie 2005, un contract pe 4 ani pentru suma de 1.54 de milioane de lire sterline. Mutarea l-a adus aproape de compatriotul sau Kolo Toure.

Arsenal

Eboué si-a facut debutul la putin timp de la plecare de la Beveren, in Cupa Angilei impotriva lui Stoke City. Desi nu a fost un titular, jucand doar o partida in Premier League in 2004-2005, Emmanuel a jucat pentru echipa a 2-a a lui Arsenal.

In 2005-2006, Eboué a inceput sezonul ca rezerva, desi maracse primul sau gol pentru Arsenal in vicotira din Cupa Ligii, 3-0, in fata lui Sunderland pe 25 Octombrie 2005. Desi s-a dus la Cupa Africii pe Natiuni in Ianuarie 2006, a devenit titular imediat dupa revenirea sa. Si-a facut debutul ca titular in Premier League in meciul cu Liverpool, de pe Anfiled, inlocuindu-l pe Lauren. Cu Lauren accidentat, Emmanuel a devenit titular la Arsenal in sezonul 2005-2006.

Eboué a jucat de asemena in Liga Campionilor impotriva lui Real Madrid, Juventus si Villareal. Impresionat de felul in care ivorianul s-a adaptat la jocul din Premier League si din Liga Campionilor, Arsene Wenger l-a comparat cu legendarul brazilian Garrincha dupa un joc foarte bun facut de el pe 1 Aprilie 2006 in fata lui Aston Villa.

Eboué a continuat in postura de titular in finala Ligii Campionilor din 2006 pe Stade de France. A provocat lovitura libera din care Arsenal a inscris primul gol al meciului pierdut de Arsenal cu 2-1 in fata Barcelonei.

Eboué a inceput ca titular sezonul 2006-2007 si a primit premiul de “Jucatorul Lunii Septembrie” pentru Arsenal. Totusi, s-a accidentat intr-un meci international si a petrecut toata luna OCtombrie in afara terenului. A revenit pe 5 Noiembrie in meciul cu West Ham United, partida pierduta de Arsenal cu 1-0. A inscris al doilea gol al lui Arsenal in meciul castigat cu 3-1 in fata celor de la Hamburger SV pe 21 Noiembrie 2006 in Liga Campionilor. In finala Cupei Ligii, dupa un atac dur la Wayne Bridge s-a implicat in cearta cauzata de John Obi Mikel si Kolo Toure si agravata de Lampard si Fabregas, fiind suspendat 3 meciuri.

In Mai 2007, Eboue a semnat un nou contract pe termen lung cu Arsenal.

De la inceputul sezonului 2007-2008, antrenorul “Tunarilor” Arsene Wenger si-a exprimat dorinta de a-l trece pe Eboue pe postul de extrema dreapta, dupa achizitonarea lui Bacary Sagna.

Careira Internationala

Evouland pentru Coasta de Fildes

Eboué a fost convocat pentru prima data la Nationala Coastei de Fildes in meciul impotriva Sudanului in Septembrie 2004. La inceputul lui 2006, a jucat in Cupa Africii pe Natiuni, unde ivorienii au pierdut finala cu Egiptul. Eboué a fost selectionat la nationala pentru Campionatul Mondial din Germania, editia 2006. A jucat toate cele 270 de minute pentru echipa sa, primind laude din partea criticilor.

Wayne Mark Rooney (n. 24 octombrie 1985 în Liverpool) este un fotbalist englez, care în prezent activează la clubul de Premier League Manchester United şi la echipa naţională de fotbal a Angliei. Este văzut ca unul dintre cei mai promiţători jucători din fotbalul modern, iar suma de transfer plătită clubului unde a debutat, Everton FC, este în prezent recordul de bani plătiţi pentru un jucător adolescent. A jucat de regulă ca vârf retras, în spatle olandezului Ruud van Nistelrooy, până la transferul acestuia la formaţia spaniolă Real Madrid, deşi în sezonul 2005-2006 şi-a dovedit versatilitatea jucând ca mijlocaş, pe ambele flancuri. A purtat tricoul cu numărul „8” la Manchester United din 2004 până în iunie 2007, când a trecut la numărul „10”. În echipa naţională a Angliei poartă tricoul cu numărul 9. Rooney a crescut într-o arie urbană din estul oraşului Liverpool, numită Croxteth, unde el şi cei doi fraţi ai săi au învăţat într-o şcoală catolică. Rooney a fost suporter al clubului Everton FC în copilărie, iar eroul său a fost Duncan Ferguson. Obişnuia să poarte un tricou inscripţionat „Once a blue, Always a blue” („Odată albastru, mereu albastru”, referinţă la culoarea de bază a echipei Everton). Cu toate acestea, avea să joace doar două sezoane pentru Everton FC, cerând, şi primind apoi, un transfer. Fanii de pe Goodison Park nu l-au iertat încă pentru aceasta, Rooney fiind primit cu fluierături pe stadionul lui Everton. Rooney a fost în centrul atenţiei mass-media de la debutul său din 2002, atrăgând în mod special atenţia publicului pe 19 octombrie 2002, atunci când a înscris un gol memorabil împotriva campioanei en-titre, Arsenal, punând astfel capăt seriei sale de 30 de meciuri fără înfrângere. Rooney a primit atunci mingea la marginea careului de 16 m, a făcut o preluare pe piept, prin care şi-a depăşit adversarul, trimiţând apoi un şut care a catapultat mingea în vinclul stâng al porţii apărate pe atunci de David Seaman. Acel gol a însemnat o victorie târzie cu 2-1 pentru Everton în faţa celor de la Arsenal. Comentatorul meciului, Clive Tyldesley, a exclamat atunci : „Ţineţi minte acest nume, Wayne Rooney!”. Rooney avea 17 ani neîmpliniţi când a marcat golul, ceea ce a însemnat depăşirea recordului de vârstă în Premiership în acea vreme. Rooney şi-a făcut o reputaţie pe plan internaţional în urma participării la Euro 2004, unde a făcut pereche în atacul Angliei cu Michael Owen şi a marcat patru goluri, eclipsându-şi colegul.

Everton

După ce a excelat la Liverpool Schoolboys şi The Dynamo Brownwings, Rooney a semnat cu Everton cu puţin timp înainte să împlinească 11 ani. Rooney a devent faimos pe plan naţional pe 19 octombrie 2002, când a devenit cel mai tânăr marcator din istoria Premier League, la 16 ani şi 360 de zile (dar de atunci recordul a fost depăşit de James Milner şi de actualul deţinător,James Vaughan). Golul său împotriva lui Arsenal, campioana de atunci, a fost un gol al victoriei în ultimul minut, care a întrerupt seria lui Arsenal de 30 de meciuri fără înfrângere. La sfârşitul anului 2002 a câştigat premiul „Sports Young Personality of the Year”, acordat de BBC.

Transfer

Înainte de a împlini 17 ani şi a deveni eligibil pentru un contract de profesionist, Wayne Rooney juca pentru 80 de lire sterline pe săptămână şi locuia împreună cu familia sa într-o locuinţă socială. Rooney câştigă în prezent în jur de £51.755 pe săptămână. În urma mediatizării intense a lui Rooney la Euro 2004, oficialii lui Everton au declarat că nu îl vor vinde pentru o sumă mai mică de £50 de milioane. Clubul i-a oferit lui Rooney un contract nou, de £12,000 pe săptămână, pe o durată de trei ani. Însă impresarul lui Rooney a refuzat acea ofertă, pe 27 august 2004, lăsând pe Manchester United şi pe Newcastle United să se bată pentru semnătura lui.

Ziarul Times a anunţat că Newcastle era aproape de a achiziţiona tânăra vedetă pentru £18.5 milioane, afirmaţie cofirmată apoi de impresarul lui Rooney. Cu toate acestea Manchester United avea să reuşească să-l semneze pe tânăr. Rooney a prezentat o cerere de transfer celor de la Everton FC pe 31 august 2004, el semnând pentru Manchester United după ce s-a încheiat o afacere de în jur de £31 milioane (49 incluzând salariul). Acordul s-a încheiat la doar câteva ore înainte de terminarea perioadei de transferări.

Informatii Personale

Nume Intreg Tomáš Rosický

Data Nasterii 4 Octombhrie 1980

Locul Nasterii Praga, Cehoslovacia ( Cehia, acum)

Inaltime 1.79 m

Pozitia de joc Extrema, Mijlocas ofensiv

Informatii despre Club

Club Curent Arsenal

Numar 7

Cluburi de Juniori

1986–1988 ČKD Kompresory Praga

1988–1998 Sparta Praga

Cluburi de seniori

Ani Club Aparitii (Goluri)

1998–2001 Sparta Praga 41 (16)

2001–2006 Borussia Dortmund 149 (29)

2006– Arsenal 44 (9)

Echipa Nationala

1999 Cehia U-21 2 (0)

2000– Cehia 67 (18)

Tomáš Rosický, nascut pe 4 Octombrie in Praga, este un fotbalist international ceh, care in prezent joaca in Premier League la Arsenal, pe pozitia de extrema sau mijlocas ofensiv. Este fratele lui Jiří Rosický.

Cariera

Cunoscut sub numele de “Micul Mozart”, Tomas este un jucator cu o tehnica fenomenala, avand capacitatea de a da pase foarte bune si de a orchestra atacul.

Borussia Dortmund

Borussia Dortmund a platit pentru el 18 milioane de lire sterline, stabilind un record in Bundesliga la venirea sa in 2001 de la Sparta Praga. Reputatia lui Rosicky a crescut considerabil in timpul perioadei sale la Dortmund, pana la un moment dat cand Borussia, din cauza problemelor financiare nu l-a mai putut retine. Presa a anuntat interesul marilor cluburi Real Madid, Atletico Madrid, Tottenham, Chelsea si Arsenal pentru Tomas. Rosicky si-a exprimat dorinta fata de Dortmund de a-l lasa sa plece la sfarsitul sezonului 2005-2006, iar venirea sud-africanului Steven Pienaar a fost o solutie de inlocuire a talentatului jucator ceh.

Arsenal

Sezonul 2006-2007

Pe 23 Mai 2006, Arsenal a confirmat faptul ca Tomas a semnat cu ei un contract pe termen lung. Suma pe care “Tunarii” au platit-o pentru este in jurul a 6,8 milioane de lire sterline. Rosicky a preluat tricoul cu numarul 7, care i-a apartinut inainte legendei lui Arsenal, Robert Pires.

Pe 8 August 2006, Rosicky si-a facut debutul oficial la Arsenal in turul trei preliminar din Liga Campionilor, impotriva lui Dinamo Zagreb, jucand ca extrema stanga. Pe 13 Septembrie, Rosicky a maract primul sau gol pentru Arsenal in partida din deplasare cu Hamburg SV, cu un sut spectaculos de la distanta. A inscris primul gol in Premier League pe 11 Februarie 2007 in partida cu Wigan Athletic. Rosicky nu a fost in forma sa de marcator cu care ne-a obisnuit, insciind doar 3 goluri in Premier League.

Rosický este preferat pe postul de extrema stanga, inlocuindu-l pe francezul Robert Pires. Desi este un jucator tanar, si-a castigat supranumele de “Micul Mozart” sau “Mozart al Fotbalului”, datorita abilitatii sale de a orchestra jocul.

Sezonul 2007-2008

Rosický a inceput de asemnea sezonul 2007-2008 jucand pe partea stanga a mijlocului. Pe 29 August a marcat primul gol oficial in fata fostului sau club Sparta Praga, marcand dupa 7 minute de la inceperea jocului. Rosicky si-a pastrat forma buna in meciul cu Portsmouth, unde a inscris primul sau gol din Premier League din 2007-2008.

Dupa revenirea de la o accidentare suferita in meciul cu Sevilla, Rosicky a reintrat pe teren in partida cu Bolton Wanderers intr-un meci din campionatul englez. A inscris dupa o combinatie cu Theo Walcott, apoi a marcat din nou in meciul cu Wigan Athletic. A mai dat un gol in meciul cu Middlesbrough si cu Everton.

Fanii lui Arsenal l-au vazut ultima data pe mijlocasul ceh cand a parasit terenul dupa 9 minute in meciul din Cupa Angliei imotriva lui Newcastle United, de pe Emirates pe 26 Ianuarie. Managerul lui Arsenal, Arsene Wenger a declarat ca accidentarea lui Tomas, “nu este una serioasa, dar ciudata”. Totusi, accidentarea l-a tinut departe de teren restul sezonului, ratand Euro 2008. Potrivit Sky Sports, Rosicky va rata inceputul sezonului 2008-2009, dupa operatia suferita la genunchi, sperand sa se recupereze in Septembrie sau Octombrie.

Cariera Internationala

Rosický si-a facut debutul international in 2000, la varsta de 19 ani in meciul cu Rebublica Irlanda. A jucat la Euro 2000 si Euro 2004 si si-a ajutat echipa sa se califice le Campionatul Mondial din 2006. Rosicky a marcat cateva goluri in preliminarii si i-a servit excellent cu pase de gol pe Milan Baros sip e Jan Koller.

La Campionatul Mondial din 2006, Rosicky a marcat 2 goluri in meciul castigat de Cehia cu 3-0 in fata Americii, in meciul lor de deshidere.

La inceputul sezonului 2006-2007, Rosicky a devenit capitanul Nationalei Cehiei, dupa retragerea lui Pavel Nedved, ajuntand-o pe aceasta sa se califice la Euro 2008.

Rosický a ratat Euro 2008, din cauza unei accidentari.

Palmares

Sparta Praga:

• A castigat :

• Campionatul Cehiei: 1998-99, 1999-2000, 2000-01

Borussia Dortmund:

• A castigat:

• Bundesliga: 2001-02

• A terminat pe locul 2:

• Cupa UEFA: 2001-02

Arsenal:

• A casitgat:

• Trofeul Emirates: 2007

• Turneul Amesterdam: 2007

• A terminat pe locul 2:

• Cupa Ligii: 2007

Carles Puyol (născut la data de 13 aprilie 1978 în La Pobla de Segur, comarca Pallars Jussa, provincia Lerida, Catalunia, Spania) este un fotbalist spaniol care evoluează în acest moment, pe postul de fundaş central (sau fundaş dreapta), la echipele FC Barcelona şi la echipa naţională de fotbal a Spaniei, cu care a reuşit să câştige Campionatul European de Fotbal din 2008.

Carieră

Puyol (dreapta), alături de coechipierul său, Victor Valdes

Carles Puyol a început să joace fotbal în localitatea sa natală, La Pobla de Segur, un sat de 3000 de locuitori, ca portar. Datorită unor probleme cu umerii, Carles a fost nevoit să renunţe la această poziţie, continuând să evolueze pe postul de atacant.

În 1995, la vârsta de 17 ani, a ajuns la tineretul Barcelonei, unde a început să joace mai des pe postul de fundaş dreapta. După un an, a trecut la FC Barcelona B, echipa a doua a clubului, unde, după un singur meci în care a marcat un gol în sezonul 1996-1997, au urmat două sezoane excelente, în care a evoluat în 74 de partide pentru echipa secundă a clubului catalan şi a marcat 3 goluri.

În anul 1999, după încă opt meciuri jucate pentru Barcelona B, Puyol a fost remarcat de către antrenorul olandez al lui FC Barcelona , Louis van Gaal, care l-a promovat la prima echipă.

A debutat pentru FC Barcelona pe 2 octombrie 1999, într-un meci împotriva celor de la Real Valladolid. Meciul s-a încheiat cu victoria echipei lui Puyol, scor 2-0, iar Puyol a continuat să joace la echipa mare, bifând 24 de apariţii în acel sezon.

În 2000, an în care a debutat şi pentru echipa naţională de fotbal a Spaniei, Carles Puyol a fost prezent şi la Jocurile Olimpice de la Sydney, unde a ajuns cu Spania până în finală, pe care a pierdut-o dramatic : Camerun, echipa lui Eto’o, trecuse de Spania lui Ronaldinho în sferturi sau de Chile, echipa care învinsese Spania în grupe, în semifinale. Spaniolii au început tare partida, conducând cu 2-0 în minutul 53,moment în care a intrat însă în scenă fotbalistul lui Atletico Madrid, Ivan Amayo. Acesta şi-a dat un autogol, iar apoi, la penalty-urile de departajare, a fost unicul care a ratat o lovitură de pedeapsă, aducând medaliile de aur camerunezilor.

În următorul sezon pentru Barca, Puyol a jucat în doar 17 partide, însă sezonul care a urmat acstuia a fost unul excelent pentru Puyol : a evoluat în 35 de paride în Primera Division pentru Barca, a fost desemnat cel mai bun fundaş dreapta din Europa şi a fost selecţionat pentru a evolua la Campionatul Mondial de Fotbal din Japonia şi Coreea de Sud. A evoluat şi 10 partide în cupele europene, primele sale apariţii în competiţii găzduite de UEFA, şi a marcat primele sale două goluri oficiale pentru Barcelona, ambele în La Liga.

La finalul sezonului 2004-2005, în care a jucat în cele mai multe partide în Primera pentru Barca, 36, Puyol a câştigat primul său titlu de campion al Spaniei.A fost, la fel ca în 2002, numit în echipa anului întocmită de UEFA, de data aceasta însă din postura de fundaş central.

La finalul sezonului 2005-2006, Carles Puyol a câştigat, alături de Barcelona, Champions League, după o finală în care a învins formaţia engleză Arsenal cu scorul de 2-1. În acelaşi sezon, a câştigat al doilea titlu de campion în Spania, precum şi Supercupa Spaniei. A fost, pentru prima oară, declarat cel mai bun fundaş din Europa.

Din 2004, de când este căpitan la naţionala Spaniei, a fost selecţionat la trei turnee finale : Euro 2004, Campionatul Mondial din 2006 şi Euro 2008.La ultimul a reuşit să câştige medalia de aur, după ce Spania a trecut în finală, cu Puyol integralist, de Germania, scor 1-0.

Palmares

Medalie de argint la JO din Sydney (2000)

Câştigător al Campionatului European de fotbal din Austria şi Elveţia (2008)

Câştigător al Primerei Division (de două ori : 2005, 2006)

Câştigător al SuperCupei Spaniei (de două ori : 2005, 2006)

Câştigător al Champions League (2006)

Membru al celui mai bun 11 întocmit de UEFA (2002, 2005, 2006)

Cel mai bun fundaş din Europa (2006)

Diego Armando Maradona (poreclit “El Diego”, “Pelusa” si “El Pibe”) este un mare fotbalist argentinian. El este recunoscut drept cel mai mare fotbalist din istoria fotbalului, alaturi de Pelé si Alfredo Di Stefano.

Maradona s-a nascut in Villa Fiorito, un orasel la sud de Buenos Aires, intr-o familie saraca si a fost primul baiat dupa trei fete. Cei doi frati mai mici Hugo (el turco) si Eduardo (Lalo) au devenit de asemenea fotbalisti profesionisti.

Remarcat la varsta de 10 ani, in timp ce juca pentru clubul Estrella Roja, el a devenit unul din jucatorii echipei de juniori din Buenos Aires.

Ca jucator in prima divizie, Diego obisnuia sa isi incante telespectatorii cu jocurile pe care le facea in pauzele intre reprize.

La varsta de 15 ani, Maradona a debutat in echipa Argentinei si a ramas in aceasta echipa intre anii 1976 si 1981. S-a transferat apoi la clubul pe care il sustinea – Boca Juniors – si unde a continuat sa joace pana in 1982, castigand primul titlu in liga.

La varsta de 16 ani acesta juca la echipa nationala a Argentinei. La 18 ani, a participat la campionatul mondial pentru juniori si a fost vedeta evenimentului, participand la castigarea finalei impotriva URSS-ului.

In 1982, Maradona a jucat prima cupa mondiala si a fost transferat la FC Barcelona. Antrenati de César Luis Menotti, Barcelona si Maradona au castigat Cupa del Rey (Cupa Regelui). Boala lui Andoni Goikoetxea l-a tinut in afara mai mult de un an.

In 1984, Maradona a fost transferat la SSC Napoli, unde a devenit cel mai indragit fotbalist, ridicandu-si echipa in culmea gloriei. Napoli a castigat propriul campionat italian (1986/87 si 1989/1990),Cupa Italiei (1987), Cupa UEFA(1989) si Supercupa Italiei (1990).

La inceputul lui 1980, prietenul din copilarie si agentul sau personal, Jorge Cyterszpiller, a fabricat produse care sa il reprezinte pe Maradona, insa produsele nu au avut succes fiindca producatorii imitau orice aparea nou. Incercarea de a comercializa “Maradona” nu a avut prea mult succes.

Maradona a fost capitanul echipei nationale argentiniene si a contribuit decisiv la victoria din 1986 la Cupa Mondiala (finala s-a jucat cu Germania si s-a terminat cu scorul 3-2). In acest campionat, cele doua goluri pe care le-a marcat impotriva Angliei l-au facut faimos. Unul l-a transformat in cel mai controversat jucator din istorie si celalalt i-a demonstrat talentul innascut. Primul gol impotriva Angliei nu trebuia sa fie validat deoarece mingea fusese atinsa cu mana. Maradona a declarat ca a fost mana lui Dumnezeu, motiv pentru care arbitrul nu a observat. Cel de-al doilea gol l-a marcat traversand aproape un teren intreg si reusind sa treaca singur de toti adversarii. Acest gol a fost votat drept cel mai frumos gol din istoria Cupei Mondiale.

In timpul campionatelor mondiale, Maradona si-a demonstrat talentul innascut si a uimit intreaga lume prin golurile sale.

In campionatul mondial din 1990, Maradona a jucat intr-o echipa mult mai slaba si a pierdut in fata Germaniei. In 1994 a vrut sa revina la Cupa Mondiala insa castigase mult in greutate si nu a reusit sa treaca testul de dopaj. Jucatorul a declarat ca avea o intelegere pe care FIFA nu a respectat-o si prin care i se pemitea sa consume anumite medicamente pentru a pierde in greutate.

In Naples, unde este inca admirat, fotbalistul a cauzat un scandal in legatura cu fiul sau nelegitim si era suspectat ca ar avea legaturi cu mafia locala, Camorra.Maradona a parasit echipa in 1992, dupa 15 luni de suspendare datorate consumului de cocaina si a jucat pentru Sevilla FC (1992-93), Newell’s Old Boys (1993) si Boca Juniors (1995-97). A avut intentia sa urmeze cariera de antrenor insa perioadele scurte in care a stabilit tactica de joc pentru echipele Mandiyú of Corrientes (1994) si Racing Club (1995) nu i-au imbunatatit imaginea. S-a retras din fotbal pe 30 octombrie 1997.

Pe 26 ianuarie 1997, Maradona a discutat intr-o emisiune televizata cu presedintele Ecuadorului Abdalá Bucaram despre colaborarea cu echipa Barcelonei. Insa acesta discutie nu a dus la nici un rezultat.

In 2000, Maradona si-a publicat autobiografia – Yo Soy El Diego(”Eu sunt acel Diego”) . cartea a fost cumparata de aproape toti argentinienii. In acelasi an, fotbalistul a fost votat “cel mai bun jucator al secolului” printr-un sondaj realizat de FIFA. Un alt sondaj realizat de FIFA propunea microbistilor sa formeze o familie de fotbalisti; Pele a fost votat alaturi de argentinian. Maradona a parasit ceremonia de acordare a premiilor imediat dupa ce i s-a inmanat titlul si singurul lui cuvant a fost “fault”.

In 2001, Asociatia Argentiniana de Fotbal a rugat FIFA sa retraga tricoul cu numarul 10 ca semn de onoare pentru fotbalist. Cererea le-a fost refuzata.

Maradona a castigat premii numeroase; printre acestea se include si premiul pentru “cel mai frumos gol din istoria Campionatului Mondial”.

Viata personala: In ceea ce priveste viata personala a fotbalistului, acesta s-a insurat cu Claudia Villafañe dupa nasterea a celor doi copii, Dalma Nerea (1987) si Giannina Dinorah (1989). In autobiografia lui, acesta recunoaste ca nu a fost intotdeauna fidel sotiei lui dar ca a iubit-o cu adevarat intreaga lui viata.

Dupa o serie de discutii, Diego si Claudia au divortat in 2004. Dalma Maradona a declarat ca divortul a fost cea mai buna solutie si ca parintii ei au ramas prieteni. In timpul procesului de divort, Maradona a recunoscut ca este tatal lui Diego Sinagra (1986). Claudia a continuat sa lucreze ca regizor iar Dalma isi doreste sa ajunga actrita.

Din anul 1990, Maradona s-a luptat impotriva dependentei de cocaina fiind internat in clinici din Suedia si Cuba. In 2001, fotbalistul s-a retras in Cuba si a devenit prieten bun cu presedintele Fidel Castro.

Pe 18 aprilie 2004, doctorii au declarat ca Maradona a suferit un atac de cord datorat unei supradoze si l-au internat intr-un spital din Buenos Aires. O multime de admiratori s-au adunat in fata spitalului demonstrand cat de popular ajunsese Maradona. Cateva zile dupa atac, un asistent a fost prins fotografiindu-l pe fotbalist si a fost dat afara. Dupa mai multe zile de recuperare argentinianul s-a intors in Cuba.

In ianuarie 2005, Maradona a fost trimis intr-o clinica din Cartagena de Indias, Columbia. Pe 6 martie, doctorii au anuntat ca suferise o operatie ca tratament pentru obezitate. Dupa aceasta perioada, Maradona a aparut tot mai mult in public aratand mult mai slab si mai fericit.

Fotbal: Scund si indesat, Maradona avea un organism puternic si rezista efortului prelungit mult mai bine decat ceilalti jucatori. Picioarele puternice si agilitatea ii confereau un real avantaj in fata adversarilor. Dovada este meciul impotriva Belgiei din 1986, la Campionatul Mondial.

Era un adevarat magician cand lovea mingea, observa imediat jucatorii disponibili si analiza foarte bine reactiile echipei adversare. Exemple concludente au fost pasele care au asigurat golul in meciul impotriva Braziliei in Cupa Mondiala din 1990 ( a pasat mingea lui Caniggia) si trofeul din 1986 ( a pasat lui Burruchaga).

Maradona putea sa transforme orice situatie nesigura intr-o lovitura la poarta. Aparatorii echipelor adverse erau mult mai bine pregatiti decat cei din vremea lui Pelé si fotbalistul trebuia sa se miste rapid si sigur. Una din miscarile care il caracterizau era driblarea in mare viteza pana la linia portii si pasa catre un coechipier care inscria mingea.

Stilul de a lovi mingea dovedea o siguranta de sine si o precizie greu de imaginat. Cateodata isi folosea piciorul drept pentru a inscrie goluri si adversarii deveneau confuzi.

Inca din 1986, este ceva normal ca numele acestui fotbalist sa apara pe lista celor mai faimosi jucatori. In Argentina, Maradona a devenit o legenda nationala. In filmul El Hijo de la Novia un actor care interpreta rolul unui catolic spunea la un moment dat ca “intai il idolatrizeaza si apoi il rastignesc”. Intrebat la ce se gandea in momentul in care a rostit replica acesta a spus ca vorbea despre Maradona.

Exista si o “biserica” a lui Maradona, unde admiratorii pot sa isi reaminteasca momentele uimitoare din cariera fotbalistului. Mai multe posturi de televiziune au transmis imagini din biserica aceasta si au luat cateva interviuri celor care vin periodic acolo.

Comentatorii din Argentina l-au comparat deseori pe Maradona cu doctorul Esteban Laureano Maradona (1895 – 1995), un specialist care ajuta oamenii sa isi pastreze si imbunatateasca starea de sanatate. Dr Maradona era renumit pentru modestia si puterea de munca ( s-a retras la 90 de ani) si comparatia era deseori nefavorabila fotbalistului.

De-a lungul carierei, Maradona si-a manifestat atitudinea recalcitranta fata de reporteri pe care ii acuza de faptul ca i-au violat viata personala. Colegul de echipa Jorge Valdano a declarat ca Maradona este “un om cu care multi oameni rivalizeaza, o figura controversata, iubit, urat, care genereaza o revolutie sociala, mai ales in Argentina…” si care “si-a transformat viata intr-un spectacol si acum traieste intr-un chin care nu trebuie imitat”.

Cariera: Cluburi Argentinos Juniors (1976-1981) – 166 meciuri (116 goluri) Boca Juniors (1981-1982, 1995-1997) – 71 meciuri (35 goluri) Barcelona (1982-1984) – 58 meciuri (38 goluri) SSC Napoli (1984-1991) – 259 meciuri (115 goluri) Sevilla (1992-1993) – 29 meciuri (7 goluri) Newell’s Old Boys (1993) – 5 meciuri (0 goluri)

International 1977-94 Argentina (91 aparitii, 34 goluri) 21 aparitii in 4 campionate mondiale FIFA (1982, 1986, 1990, 1994) Al doilea mare golgeter al Argentinei

Onoruri 1981 Argentina league (Boca Juniors) 1982 King’s Cup (FC Barcelona) 1982 Cup Winners’ Cup (FC Barcelona) 1987 Italian league (SSC Napoli) 1987 Italian Cup (SSC Napoli) 1988 Italian top-scorer (SSC Napoli) 1989 UEFA Cup (SSC Napoli) 1990 Italian league (SSC Napoli) 1991 Italian Super Cup (SSC Napoli)

Onoruri internationale 1979 FIFA World Youth Championship 1986 FIFA World Cup winner 1990 FIFA World Cup runner-up 1993 Copa Artemio Franchi

Cariera de antrenor 1994 Mandiyú de Corrientes 1995 Racing Club de Avellaneda

Premii individuale 1979-81, 86 Fotbalistul anului (Argentina) 1986 Sportivul anului (Argentina) 1979, 1986, 1989, 1990, 1992 Fotbalistul anului in America de Sud (El Mundo, Caracas) 1986 Globul de Aur pentru cel mai bun jucator al Cupei FIFA 1986 Fotbalistul anului in Europa (Franta) 1986-7 Cel mai bun fotbalist din lume (Onze) 1996 Globul de Aur pentru contributia in sport (France Football) 2000 “FIFA – Golul secolului” (1986 (2-0) v. Anglia) 1999 Sportivul secolului (Argentina) 2000 “FIFA – cel mai bun jucator al secolului”, alegerea publicului. 2005 Recunoasterea “Domingo Faustino Sarmiento” pentru intreaga activitate (Senatul Argentinei).

Informatii Personale

Nume Intreg Vassiriki Abou Diaby

Data Nasterii 11 Mai 1986

Locul Nasterii Paris, Franta

Inaltime 1.88 m

Pozitia de joc Mijlocas central

Informatii despre Club

Club curent Arsenal

Numbar 2

Cluburi de juniori

1999–2001 Paris Saint-Germain

Cluburi de seniori

Ani Club Aparitii (Goluri)

2003–2004 Auxerre B 11 (1) 2004–2006 Auxerre 10 (1) 2006– Arsenal 39 (3)

Echipa nationala

2004–2005 Franta U-19 14 (0) 2006– Franta U-21 1 (0) 2007– Franta 2 (0)
Vassiriki Abou Diaby, nascut pe 11 Mai 1986, in Paris, este un fotbalist francez, care in prezent joaca la Arsenal, pe pozitia de mijlocas central, dar poate juca si ca extrema.

Cariera

Inceputuri

Diaby s-a nascut in Paris si s-a alaturat clubului din capitala Frantei, Paris Saint-Germain la varsta de 13 ani, desi era un supporter al lui Marseille si a parasit clubul 2 ani mai tarziu.

A venit apoi la Auxerre in anul 2003 si a fost un membru important al echipei care a castigat campionatul U-16. Antrenorul sau de la acel timp, Christian Henna l-a descries ca fiind un “jucator foarte tehnic, elegant si rapid”.

A semnat un contract de profesionist cu Auxerre, jucand in 5 meciuri in sezonul 2004-2005 si 5 in prima perioada a lui 2005-2006. Primul sau meci pentru Auxerre a venit pe 14 August 2004 impotriva lui Rennes, intrand in ultimul minut de joc.

Arsenal

Pe 12 Ianuarie 2006, Diaby a semnat cu Arsenal pentru o suma care se crede a fi in jurul a 2 milioane de lire sterline. Inainte de a se alatura “Tunarilor”, a refuzat oferta rivalilor de la Chelsea. El poarta numarul 2 la Arsenal, care a fost liber de la plecarea lui Lee Dixon. Diaby a fost adus ca inlocuitor al lui Patrick Vieira, datorita fortei si stiulului sau de joc. Poate juca pe pozitia de mijlocas ofensiv, in centrul mijlocului sau ca mijlocas defensive.

Si-a facut debutul la Arsenal pe 21 Ianuarie 2006, venind ca inlouire in partida castigate de Everton cu 1-0. Pe 1 Aprilie, Abou a inscris primul sau gol pentru Arsenal in victoria categorical cu 5-0 in fata lui Aston Villa. O luna mai tarziu, pe 1 Mai 2006, Diaby a suferit o accidentare la glezna, dislocand-o, din cauza unei intrari cu ambele picioare a jucatorului lui Sunderland, Dan Smith. Ca rezultat al accidentarii, Diaby a stat in afara gazonului 8 luni si s-a reintors pe 9 Ianuarie 2007, inlocuindu-l pe Theo Walcott in victoria cu 6-3 a « Tunarilor » in fata celor de la Liverpool, intr-un meci din Cupa Ligii.

In Finala Cupei Carling din 2007, in Cardiff, Diaby a fost implicat intr-o coliziune cu John Terry. Piciorul lui Diaby i-a lovit arcada stanga a lui Terry, acesta ramanand inconstient cateva minute. Internationalul englez a fost dus la spital, dar a fost lasat sa plece in acea dupa-amiaza, neavand nimic grav.

A avut un start de sezon foarte bun in 2007-2008. Arsene Wenger l-a introdus in teren pe postul de extrema, pentru a-si dezvolta capacitate ape acest post. A inscris un gol foarte frumos impotriva lui Derby County, jucand in locul accidentatului Tomáš Rosický. Pe 12 Decembrie 2007, a inscris primul sau gol in Liga Campionilor, impotriva Stelei Bucuresti, in meciul castigat de Arsenal pe Emirates cu 2-1. Pe 29 Marite 2008, Diaby a primit primul sau cartonas rosu, in partida cu Bolton, dupa un atac dur la Gretar Rafn Steinsson. A inscris al doilea sau gol din Champions League pe 8 Aprlie 2008, inscriind golul de deschidere a tabelei din meciul cu Liverpool. Apoi s-a accidentat.

Dupa plecarea lui Mathieu Flamini la AC Milan, Diaby este asteptat sa concureze cu Denilson si Alexandre song pentru un loc alaturi de Cesc Fabregas la mijloc, alaturi de Nasri, Bischoff si Aaron Ramsey.

Cariera Internationala

Diaby a fost selectionat de 14 ori la Nationala sub 19 ani a Frantei, fiind capitanul echipei in Turneul European U-19 din 2005. In Februarie 2006, si-a facut debutul la Nationala Frantei sub 21 de ani. Diaby a ratat finala Ligii Campionilor din 2006 impotriva lui FC Barcelona, de asemena si Campionatul U-21 din 2006, in care era de asteptat sa faca parte din lotul Frantei, dar si-a disclocat glezna. Pe 15 Marite 2007, a fost convocat la Nationala Frantei. Si-a facut debutul pe 24 Martie, cand l-a inlocuit pe Florent Malouda, intr-un meci din preliminariile Euro 2008 impotriva Lituaniei. Apoi, a inceput partida cu Austria ca titular, jucand 57 de minute, meciul terminandu-se cu vitoria Frantei cu 1-0.

Informatii Personale

Nume intreg Emmanuel ‘Sheyi’ Adebayor

Data Nasterii February 26, 1984

Locul Nasterii Lomé, Togo

Inaltime 1.93 m

Pozitia de joc Atacant

Informatii despre Club

Club Curent Arsenal

Numbar 25

Cluburi de Seniori

Ani Club Aparitii (Goluri)

2001–2003 FC Metz 44 (15)

2003–2006 AS Monaco 79 (18)

2006– Arsenal 81 (36)

Echipa Nationala

2000– Togo 37 (30)

Cariera

FC Metz si AS Monaco

Adebayor si-a inceput cariera pe gazonul din Lomé. A fost descoperit de scouterii clubului francez FC Metz. Dup ace a fost in probe la Metz, Adebayor s-a alaturat clubului in 1999. In primul sau sezon, a jucat 9 partide si a marcat de 2 ori. In sezonul 2002-2003 Emmanuel a marcat 17 goluri in 35 de meciuri. AS Monaco a semnat cu el un contract in 2003, marcand 7 goluri in 17 partide jucate pentru monegasci, ajutandu-I pe acestia sa acceada in finala Ligii Campionilor marcand de 2 ori in 10 partide.

Arsenal

Sezonul 2005–2006

Pe 13 Ianuarie 2006, Adebayor a semnat pentru Arenal pentru o suma in jurul a 3 milioane de lire sterline. A fost poreclit “Micul Kanu”, dupa fostul jucator al “Tunarilor”, Nwankwo Kanu, pe care Adebayor l-a idolatrizat pe vremea cand era un junior. Pe 4 Februarie 2006, Adebayor si-a facut debutul in Premier League in meciul cu Birmingham City, marcand dupa 21 de minute, in partida castigata de Arsenal cu 2-0. Totusi, deoarece jucase pentru AS Monaco in Liga Campionilor, Emmanuel nu a putut sa joace pentru “Tunari” in aceasta competitie, inclusa fiind si finala impotriva Barcelonei.

Sezonul 2006–2007

Adebayor a marcat golul victoriei in meciul cu Manchester United, ajutand-o pe Arsenal sa castige cu 1-0 pe Old Trafford, fiind prima victorie din sezonul 2006-2007. In acelasi meci, Adebayor a obtinut un penalty, dar Gilberto Silva l-a ratat. Pe 8 Noiembrie 2006, Emmanuel a marcat unicul gol al meciului care a trimis-o pe Arsenal in sferturile Cupei Ligii impotriva lui Everton .

A fost eliminate in finala pierduta de Cupa Carling, de catre Arsenal cu 2-1 in fata lui Chelsea. A fost eliminat din cauza atriburii unui pumn kui Frank Lampard, intr-o incaierare intre juctorii celor 2 formatii. Comisia de Disciplina din Anglia l-a suspendat pentru urmatoarele 3 partide si i-a dat o amenda de 7500 de lire sterline, din cauza ca nu a parasit terenul in momentul acordarii cartonasului.

Sezonul 2007-2008

Fanii lui Arsenal l-au ovationat pe Emmanuel cantand “Ade-bay-or, Ade-bay-or”. Pe 19 Ianuarie 2008, dupa ce a reusit dubla in meciul cu Fulham, fanii au cantat “Adebayor, Adebayor, give him the ball, and he will score”, care se traduce in felul urmator “Adebayor, Adebayor, da-i mingea si va marca” .

Dupa ce a marcat dintr-un penalty in timpul meciului castigat de Arsenal cu 3-1 in fata lui Portsmouth, cele 2 goluri ale sale au ajutat-o pe Arsenal sa castige in fata lui Tottenham cu 3-1 in primul derby al Londrei, din acel sezon. Adebayor a marcat apoi de 3 ori in partida castigata e « Tunari » cu 5-0 in fata celor de la Derby County pe 22 Septembrie 2007. Pe 22 Ianuarie 2008, a fost implicat intr-un conflict cu coechipierul sau Nicklas Bendtner, togolezul reprosandu-i marcarea unui autogol in partida castigata de Tottenham cu 5-1 in semifinala Cupei Ligii, incident pentru care si-a cerut scuze a doua zi. 3 zile mai tarziu a marcat cel de-al 100-lea gol pe Emirates in partida castigate de londonezi cu 3-0 in fata lui Newcastle United. A marcat dupa acesta o serie importanta de goluri, fapt care l-a propulsat pe locul 2 in privinta castgarii « Ghetei de Aur ». A fost introdus in « Echipa Anului », in opinia PFA.

Al doilea gol al lui Adebayor impotriva lui Tottenham Hotspur pe White Hart Lane a castigat titlul de “Golul Sezonului”. Adebayor a terminat pe locul 3 in topul preferintelor fanilor lui Arsenal, in privinta celor mai buni jucatori din sezonul 2007-2008.

Cariera Internationala

Adebayor a ales sa joace pentru Togo, desi putea s-o faca si pentru Nigeria. Adebayor a ajutat Nationala Togoleza sa se califice la Campionatul Modial din 2006, marcand 11 goluri in preliminarii. A fost nominalizat pentru trofeul de “Jucatorul African al Anului”. A fost selectionat pentru editia din 2006 a Cupei Africii pe Natiuni, nefiind folosit in rpimul meci datorita unui conlict cu antrnorul. Togo a fost eliminate dupa ce a pierdut toate cele 3 meciuri. A revenit la nationala in Septembrie 2007.

Palmares:

AS Monaco FC:

• A terminat pe locul 2:

• Liga Campionilor: 2003-04

Arsenal:

• A castigat:

• Cupa Emirates: 2007

• Turneul Amsterdam: 2007, 2008

• A terminat pe locul 2:

• Cupa Ligii: 2006–07

Personal:

• Golul Lunii: 1 data 2007–08 (Septembrie)

• Golul Sezonului: 1 data 2007–08

• Membru al “Echipei Anului”, in opinia PFA: 2007-2008

Informatii Personale

Nume Complet William Gallas

Data Nasterii 17 August 1977

Locul Nasterii Asnières-sur-Seine, Franta

Inaltime 1.83 m

Pozitia de joc Fundas central

Informatii despre Club

Club Curent Arsenal

Numar 10

Cluburi de Seniori

Ani Club Aparitii (Goluri)

1995–1997 Caen 34 (0)

1997–2001 Marseille 111 (5)

2001–2006 Chelsea 159 (12)

2006– Arsenal 55 (7)

Echipa Nationala

1997–1998 Franta U-21 11 (0)

2002– Franta 67 (2)
William Gallas, nascut pe 17 August 1977 in Asnières-sur-Seine, este un fotbalist international francez, care in prezent joaca pentru Arsenal, pe pozitia de fundas central, fiind capitanul “Tunarilor”.

Cariera

Inceputuri

In tricoul lui Olympique Marseille, bucurandu-se dupa marcarea unui gol

William Gallas este un absolvent al Scolii Franceze de Fotbal din Clairefontaine. Si-a inceput cariera de profesionist in liga a doua la SM Caen ajutandu-si echipa sa promoveze de pe primul loc in 1996. Apoi, s-a transferat la Olympique Marseille in 1997. Gallas a jucat 4 sezoane aici, alaturi de Robert Pires. Si-a facut debutul in Liga Campionilor la Marseille in 2000, apoi a jucat in aceasta competitie la Chelsea si Arsenal.

Chelsea

Fostul manager al lui Chelsea, Claudio Ranieri l-a adus pe Gallas de la Marseille la Chelsea in Mai 2001 pentru suma de 6,2 milioane de lire sterline. Sub comanda lui Ranieri, a obtinut prima convocare la nationala.

Dupa accidentarea lui Wayne Bridge, Gallas a fost nevoit sa joace pe partea stanga a apararii. A inscris cateva goluri foarte importante pentru Chelsea, ajutand-o sa-si pastreze titul castigandu-l din nou in 2005-2006.

Contractul cu Chelsea urma sa expire in Mai 2007. A refuzat sa-si prelungeasca intelegerea cu londonezii, dupa ce nu s-au inteles in privinta salariului si si-a exprimat dorinta de a juca in Serie A, cu Juvenus si A.C. Milan.

Dupa Campionatul Mondial din 2006, Gallas a refuzat sa mearaga cu Chelsea in turneul din America, iar dupa sosirea lui Michael Ballack, aceasta a primit tricoul cu numarul 13, luandu-l de la William, ca o pedeapsa pentru ca nu a facut deplasare din America cu echipa sa.

Pe 1 Septembrie 2006, Gallas s-a transferat la Arsenal in schimbul venirii lui Ashley Cole la Chelsea, Arsenal primind si suma de 5 milioane de lire sterline.

Arsenal

Sezonul 2006-2007

Gallas a semnat un contract pe 4 ani cu Arsenal si a primit tricoul cu numarul 10, care inaintea venirii sale i-a apartinut lui Dennis Bergkamp. Intr-un interviu din Octombrie 2006, in revista oficiala a lui Arsenal, Arsene Wenger a explicat acordarea tricoului cu numarul 10, un numar mai putin obisnuit pentru un fundas:

« Numarul 3 nu a fost potrivit pentru el, iar toate celelalte numere erau date. In final, m-am gandit ca ar fi potrivit sa-i dau tricoul cu numarul 10, pentru ca daca i l-as fi dat unui atacant, acesta ar fi putut suferi din cauza comparatiei cu Dennis. La inceput, am avut indoieli asupra acordarii acestui numar unui fundas, dar apoi m-am gandit mai bine si am zis ca este mai bine asa. ».

Gallas si-a facut debutul la Arsenal jucand pe psotul de mijlocas in egalul 1-1 cu Middlesbrough pe 9 Septembir 2006 si a marcat primul sau gol pentru “Tunari” pe 23 Septembrie 2006 impotriva lui Sheffield United.

Sezonul 2007-2008

Gallas a devenit capitanul lui Arsenal pe 9 August 2007, iar Kolo Toure vice-capitan. In traditionalul derby impotriva lui Manchester United de pe 3 Noiembrie, a inscris un gol in ultimul minut, meciul terminandu-se la egalitate datorita golului francezului.

Pe 24 Noiembrie 2007, Gallas a marcat cu capul impotriva lui Wigan din centrarea lui Bacary Sagna.

Pe 16 Decembrie 2007 a marcat impotriva fostului sau club, Chelesea, fiind unicul gol al partidei.

Gallas a marcat de asemenea pentru Arsenal impotriva lui Bolton, meci castigat de Arsenal cu 3-2 pe 29 Martie 2008.

Dupa comportarea sa deloc fair-play din meciul cu Bimingham City, au existat speculatii ca Arsene Wenger ar dori sa-l schimbe din postura de capitan. Antrenorul “Tunarilor”, a replicat, spunand ca va lua in considerare acest lucru la sfarsitul sezonului.

In August 2008, a fost anuntat ca Gallas va ramane capitanul echipei in sezonul 2008-2009.

Cariera Internationala

Gallas a jucat pentru nationala sub 18 ani a Frantei la Campionatul European U-18. De asemena a jucat pentru nationala sub 20 de ani a Frantei la Campionatul Modial de Juniori din 1997, impreuna cu Willy Sagnol si Thierry Henry.

Acum, este titular la Nationala Frantei, facand cuplu in defensive cu Mexes. Si-a facut debutul la nationala in meciul castigat de « Cocosii Galici » cu 5-0 impotriva Sloveniei in cadrul preliminariilor Euro 2004 pe 12 Octombrie 2002. A jucat in Cupa Confederatiilor in 2003 si in finala Campionatului Mondial din 2006 in fata Italiei.

Palmares

• SM Caen:

A castigat:

• Ligue 2: 1995-96

• Chelsea:

A castigat:

• Premier League: 2004-05, 2005-06

• Cupa Ligii: 2005

• FA Community Shield: 2005

A terminat pe locul 2:

• Cupa Angliei: 2002

• Arsenal:

A castigat:

• Cupa Emirates: 2007

• Turneul Amsterdam: 2007, 2008

Bacary Sagna, cunoscut de asemnea ca Bakary sau Bakari, nascut pe 14 Februarie 1983 in Sens, Bourgougne, este un fundas dreapta, international francez, care, in prezent joaca pentru Arsenal. Varul sau Ibrahima Sonko, joaca tot in Anglia, pentru nou-promovata Stoke City.

Cariera

Auxerre

In tricoul lui Auxerre

Sagna a jucat in 87 de partide in Ligue 1 pentru Auxerre si a luat parte in echipa, care in 2005 castiga Cupa Frantei. A jucat de asemenea in Cupa UEFA, in fiecare dintre cele 3 sezoane in care a stat la Auxerre, jucand 17 meciuri in aceasta competitie, ca fundas dreapta.

Arsenal

Pe 12 Iulie 2007, Sagna s-a transferat la Arsenal pentru o suma “mobila”, care initial ar fi fost de 9 milioane de euro si ar putea creste pana la 11 milioane de euro. El poarta tricoul cu numarul 3, tricou purtat in trecut de Ashley Cole si de celebrul Nigel Winterburn. Sagna si-a facut debutul la Arsenal pe 19 Iulie 2007 impotriva echipei turce Genclerbirligi, intr-un amical castigat de “Tunari” cu 3-0, din stagiul de pregatire din Austria.

Debutul in Premier League a venit impotriva lui Fulham, meci in care a acut o evolutie impresionanta, Arsenal castigand cu 2-1. De la venirea sa la Arsenal, Sagna este preferat de Arsene Wenger, ca fundas dreapta, in timp ce Emmanuel Eboué, joaca pe pozitia de extrema dreapta.

Pe 23 Martie 2008, Bacary a inscris primul sau gol din Premier League, reusind sa inscrie cu capul dintr-un corner, deschizand scorul pentru Arsenal in derby-ul cu Chelsea.La sfarsitul sezonului, a fost numit in “Echipa Anului”, in opinia PFA. De asemnea, Sagna s-a pozitionat pe locul 4 in topul preferintelor fanilor, datorita evolutiei din sezonul 2007-2008.

Pe 4 Iunie 2008, s-a anuntat ca Sagna a semnat un nou contract cu “Tunarii”. Arsenal i-a prelungit contractul pe inca 2 ani, contract ce dureaza pana in 2014. Acest lucru l-a facut pe Bacary sa declare urmatoarele : “Iubesc Arsenal, este un club minunat” si a adaugat: “Antrenorul este de asemenea foarte bun, iar in sezonul urmator ne vom lupta pentru toate trofeele”.

Cariera Internationala

Evoluand pentru Nationala Frantei, in meciul cu Insulele Feroe

Sagna a reprezentat in trecut Nationala sub 21 de ani a Frantei, participand la Campionatul European U-21 din 2006. A primit prima convocare la Nationala Frantei pe 22 August 2007, pentru un amical impotriva Slovaciei, partida castigate cu 1-0 de echipa din “hexagon”, inlocuindu-l pe François Clerc dupa 60 de minute de joc. Si-a facut debutul la nationala intr-o competitie in victoria din deplasare a Frantei, 6-0, impotriva Insulelor Feroe pe 13 Octombrie 2007, in preliminariile pentru Euro 2008, jucand tot meciul.