Thierry Henry

Thierry Daniel Henry (nascut pe 17 August 1977 la Les Ulis, Essone, Franţa) este un fotbalist de nationalitate franceza. Renumit pentru viteza, capacitatea de a inscrie goluri si abilitatea de a crea un atac solid, evouleaza pe pozitia de atacant pentru clubul spaniol Barcelona, dar si pentru echipa nationala a Frantei. Este considerat de către mulţi cel mai bun fotbalist care a evoluat pentru formaţia londoneză Arsenal. În palmaresul său extrem de bogat regăsim un Campionat Mondial, un Campionat European sau două titluri de campion al Angliei.

if (window.showTocToggle) { var tocShowText = “arată”; var tocHideText = “ascunde”; showTocToggle(); }

Informaţii Personale

Generalităţi

Nume intreg : Thierry Daniel Henry

Data Nasterii : 17 August 1977

Locul Nasterii : Les Ulis, Essonne, Franţa

Inaltime: 1.88 m

Pozitia de joc : Atacant

Cluburi de juniori

1983–1989 CO Les Ulis

1989–1990 US Palaiseau

1990–1992 Viry-Châtillon

1992 Clairefontaine

1992–1995 AS Monaco

Cluburi de seniori

1994–1998 AS Monaco 105 (20)

1999 Juventus 16 (3)

1999–2007 Arsenal 254 (174)

2007– Barcelona 30 (12)

Echipa Naţională

1997– Franţa 103 (45)

Carieră

Începuturi

Născut într-un cartier din Les Ulis, Essonne, o suburbie a Parisului din părinţi veniţi din Guadelupa (tatăl său) şi din Martinica (mama sa), Thierry a început să joace fotbal pe străzile din Les Ulis. A fost remarcat la vârsta de 7 ani de antrenorul Claude Chezelle, care l-a adus la clubul din acea suburbie, CO Les Ulis.

Chiar dacă Thierry Henry nu era foarte încântat să joace fotbal, tatăl său, Antoine Henry, a fost cel care l-a îndemnat să continue, iar Henry a ascultat de părintele său şi, în scurt timp, a ajuns la o altă echipă de juniori, US Palaiseau, în 1989. Totuşi, a jucat la aceasta doar un an, până în 1990, când a ajuns la un alt club dintr-o suburbie a Parisului, Viry-Châtillon, unde l-a urmat şi antrenorul său de la Palasieau, Jean-Marie Panza, cel care a avut întotdeauna încredere în Thierry.

AS Monaco (1992-1998) şi Juventus (1999)

În tricoul lui Monaco

În anul 1990, cariera lui Thierry Henry a luat o turnură fericită : clubul francez AS Monaco a trimis un scouter pentru a-l urmări pe tânărul în vârstă de 13 ani într-un meci al formaţiei sale, Viry-Châtillon. Formaţia lui Henry a învins cu scorul de 6-0, iar el a marcat toate cele şase goluri al partidei, încântându-l pe descoperitorul de talente al clubului monegasc.

Acesta a fost atât de impresionat de evoluţia lui Thierry, încât a decis că acesta nu mai trebuie să susţină niciun trial pentru a fi acontat de AS Monaco. În plus, Henry a primit un curs gratuit la academia Clairefontaine, chiar dacă directorul a ezitat să îl primească, datorită rezultatelor şcolare slabe. Până la urmă, Henry a susţinut cu succes cursul iar în anul 1992 era deja la echipele de tineret ale clubului AS Monaco.

În anul 1994, Thierry Henry a semnat primul contract de profesionist, iar antrenorul Arsene Wenger (cel care conducea pe atunci AS Monaco) a decis ca Thierry să joace pe postul de extremă dreaptă, datorită vitezei sale şi a tehnicii excelente. Henry, deşi avea doar 17 ani, a evoluat în 8 partide şi a marcat 3 goluri.

În tricoul lui Juve

În al doilea său sezon la AS Monaco, Henry a evoluat în 18 partide, marcând din nou 3 goluri. Tot în 1996, Henry a fost declarat cel mai bun tânăr jucător din Franţa.

Anul 1996-1997 i-a adus lui Thierry Henry primul titlu de campion al Franţei, după ce a evoluat în 36 de partide în Ligue 1 şi a marcat nouă goluri. De asemenea, a bifat 3 prezenţe în Cupa Franţei, precum şi 9 prezenţe în Cupele Europene, în care a înscris şi un gol. Acest titlu le-a adus celor de la AS Monaco calificarea directă în grupele Ligii Campionilor în sezonul următor, lucru care se va dovedi foarte important.

Astfel că, în sezonul următor, Monaco, cu Henry în mare formă, a ajuns până în semifinalele Ligii Campionilor, deşi a pierdut fără drept de apel primul meci, 0-3 la Lisabona, cu Sporting. Au urmat pentru Monaco victorii la fel de clare, 4-0 cu Lewerkusen, 5-1 cu Lierse şi 3-2 în returul cu Sporting, iar în sferturi a eliminat Manchester United după un 1-1 obţinut pe Old Trafford. Aventura s-a încheiat pentru Henry în semifinale, când echipa sa a fost eliminată de Juventus Torino, însă Henry a stabilit un record pentru Franţa, marcând 7 goluri în cele 9 meciuri în care a evoluat.

În returul sezonului 1998-1999, Thierry Henry a fost acontat de către Juventus Torino, club care l-a observat pe Henry în semifinala jucată de italieni împotriva monegascilor în urmă cu un sezon. Astfel, Henry părăsea AS Monaco după cini sezoane în care bifase 105 prezenţe pentru echipa franceză şi înscrisese 20 de goluri în Ligue 1.

Chiar dacă Juventus a plătit aproape 15 milioane de dolari pentru a-l aconta pe Henry, acesta a stat la clubul italian doar în acea primăvară, bifând 16 prezenţe şi marcând 3 goluri pentru clubul la care a jucat pe un post care nu îl avantaja în disputa cu puternicele şi bine-organizatele apărări din Serie A.

Arsenal (1999–2007)

Neacomodandu-se in Italia, Henry s-a transferat de la Juventus la Arsenal in August 1999, pentru suma de 10,5 milioane de lire sterline, revenind alaturi de fostul sau antrenor, Arsene Wenger. Transferul sau la “Tunari” a starnit multe controverse, dar Arsene Wenger era sigur ca a meritat suma. Adus ca inlocuitor al lui Nicloas Anelka, Henry a jucat pe postul de atacant si nu ca extrema, cum jucase in precedentul sezon la Juventus. Au existat multe indoieli asupra capacitatii sale de a se adapta la fotbalul englez, dupa ce nu a reusit sa inscrie in primele sale 8 partide. Toate aceste indoieli asupra abilitatilor sale au fost inlaturate, dupa ce Thierry a resusit sa inscrie 26 de goluri in primul sezon la Arsenal, sezon care le-a adus “Tunarilor” locul 2 in campionat si, din pacate, pierderea cupei UEFA in fata turcilor de la Glatasray.

Venind campion de la Euro 2000 cu echipa nationala, Henry era pregatit sa fie revelatia sezonului 2000-2001. Desi a marcat mai putine goluri ca in sezonul precedent, Henry a “spart gheata”, devenind goalgheterul lui Arsenal.

Succesul a venit intr-un final in sezonul 2001-2002, Arsenal a reusit sa termine pe primul loc in Premier League, la o diferenta de 7 puncte in fata ocupantei loclui 2, Liverpool, pe langa adjudecarea campionatului, Arsenal a reusit dubla, castigand cu 2-0 in fata lui Chelsea in Finala Cupei Angliei. Henry a devenit goalgheterul campionatului, marcand un numar impresionant de 32 de goluri.

Sezonul 2002-2003 s-a dovedit a fi inca un sezon foarte bun pentru Henry, marcand in total 42 de goluri in toate competitiile. Henry a ajutat-o pe Arsenal la castigarea Cupei Angliei, pentru a doua oara consecutiv. Desi a concurat cu Ruud van Nistelrooy pentru postul de goalgheter, Henry l-a devansat pe olandez cu 1 gol. Henry a castigat in acelasi sezon 2 trofee personale, « Cel Mai Bun Jucator al Anului », in opinia PFA si « Jucatorul Anului », titlu acordat de Asociatia Editorilor de Fotbal, de asemenea s-a clasat pe locul 2 in clasamentul jucatorilor anului, in opinia FIFA.

In sezonul 2003-2004, Arsenal era determinata sa castige din nou campionatul. Henry a fost din nou decisiv in jocul londonezilor, alaturi de Dennis Bergkamp, Patrick Vieira si Robert Pirès. In acelasi sezon, Arsenal a reusit sa egaleze un record ce se mentinea de mai bine de un secol, reusind sa termine campionatul, nefiind invinsa. Henry si-a adjudecat tot aceleasi trofee personale, iar pentru ca a marcat 39 de goluri in toate competiiile, a castigat un nou trofeu, “Gheata de Aur Europeana”.

Succesul a fost putin diminuat in sezonul 2004-2005, cand Arsenal a pierdut titlul in fata lui Chelsea, dar a castigat Cupa Angliei. Henry si-a mentinut reputatia de atacant foarte puternic in Europa, marcand 31 de goluri in toate competiile si castigand alaturi de Diego Forlan “Gheata de Aur Europeana”.

Plecarea neasteptata a lui Vieira in mijlocul lui 2005, i-a adus lui Henry privilegiul de a fi noul capitan. Desi a fost goalgheterul lui Arsenal, a trebuit sa conduca o echipa foarte tanara a lui Arsene Wenger, care era inca in crestere.

Sezonul 2005-2006 a fost un “sezon al recordurilor” pentru Henry. Pe 17 Octombrie 2005, Henry a devenit Cel Mai Bun Marcator al lui Arsenal, din toate timpurile, cele doua goluri reusite impotriva lui Sparta Praga, l-au facut pe Thierry sa-l depaseasca pe detinatorul din acel moment al acestui record, Ian Wright, care marcase 185 de goluri.

Pe 1 Februarie 2006, a marcat impotriva lui West Ham, reusind sa doboare recordul de goluri marcate in campionat, detinut de legenda lui Arsenal Cliff Bastin, care reusise sa marcheze 151 de goluri. Henry a marcat cel de-al 100-lea sau gol pe Highbury, un nou record pentru Arsenal cat si pentru Premier League si pentru a treia oara a fost numit de catre Asociatia Editorilor de Fotbal, « Jucatorul Anului ».

Arsenal a ratat din nou campionatul, dar s-a calificat in Finala Ligii Campionilor, finala pierduta de “Tunari” impotriva lui FC Barcelona cu 1-2. Cu toate acestea, Henry si-a declarat dragostea pentru Arsenal si a semnat un contract pe 4 ani, spunand ca va sta la Arsenal pe viata. Vice-presedintele lui Arsenal, David Dein, a declarat ca a refuzat 2 oferte de 50 de milioane de lire sterline din partea unor cluburi spaniole. Daca transferul s-ar fi materializat, Henry ar mai fi depasit un record, acela de Cel Mai Scump Transfer, record detinut de Zinedine ZIdane, 47 de miloane de lire sterline.

Sezonul 2006-2007 a insemnat pentru Henry un “sezon al accidentarilor”. Desi a marcat 10 goluri, in 17 partide jucate pentru Arsneal, Henry s-a accidentat in Februarie. Doctorii au spus ca va trebui sa stea in afara terenului cel putin 3 luni.

Pe 25 Iunie 2007, Henry s-a transferat la Barcelona pe suma de 24 de milioane de lire sterline. A semnat un contract pe 4 ani cu spaniolii, avand un slariu de 6,8 milioane de euro. Contractul are si o clauza de rezilier de 125 de milioane de euro. Henry si-a sustinut declaratia : « Daca voi pleca vreodata de la Arsenal, o voi face doar la Barcelona ». Desi Henry a plecat, Arsenal a avut un inceput de sezon excelent, iar plecarea sa a insemnat mai mult un beneficiu, decat un dezastru. Thierry a declarat : « Din cauza varstei mele, mai inaintate, faptul ca eram capitan si ca ceream mereu mingea, jucatorii mi-ar fi dat-o chiar daca nu eram in cea mai buna pozitie. Deci, in acest sens, pentru echipa a fost mai bine ca am plecat ». Henry a parasit Arsenal marcand 174 de goluri in Premier League si fiind cel mai bun marcator in Europa cu 42 de goluri. In Iulie 2008, fanii lui Arsenal l-au votat pe Henry ca fiind cel mai bun jucator al “Tunarilor”, in « Top 50 Jucatori ai lui Arsenal » .

Barcelona (2007–prezent)

La Barcelona, Henry a primit numarul 14, acealasi numar pe care l-a avut inainte la Arsenal. A marcat primul sau gol la noul sau club pe 19 Septembrie intr-un meci din Champions League impotriva lui Lyon, meci pe care Barcelona l-a castigat cu 3-0. Pe 29 Septembrie, intr-un meci din campionatul spaniol impotriva celor de la Levante, Henry a reusit primul sau hat-trick pentru clubul din Catalunia.

Jucand ca extrema la Barcelona, Thierry Henry nu a reusit sa egaleze numarul de goluri pe care le marca la Arsenal, unde evolua pe postul de atacant şi era considerat principala destinaţie a paselor. Henry a terminat pe locul 3 in clasamentul goalgheterilor Barcelonei, dupa Samuel Eto’o(18 goluri) si Lionel Messi(16 goluri).

Echipa naţională

Henry, marcând în poarta Africii de Sud la CM 1998

Cariera lui Thierry Henry la echipa naţională a început în anul 1997, mai exact în luna iunie a acestuia, când a fost selecţionat în lotul echipei Franţei U-20 care a făcut delasarea la Campionatul Mondial de Tineret din Malaezia. A marcat trei goluri în grupe (unul în poarta Africii de Sud şi două în poarta Coreei de Sud), contribuind decisiv la calificarea formaţiei sale în optimi.

În optimi, Franţa a întâlnit Mexicul, iar Thierry Henry, din nou căpitan, a fost utilizat timp de 82 de minute de către antrenorul Gerard Houllier. Franţa a învins prin golul lui Peter Luccin, din minutul 90, iar Thierry Henry şi Franţa se îndreptau încet, dar sigur, către finala turneului.

A venit însă meciul cu Uruguay, din sferturi, un meci în faţa unui adversar foarte incomod. Deşi David Trezeguet a deschis scorul pentru francezi, urugayenii au egalat şi au împins meciul în prelungiri. La penalty-uri, francezii au fost învinşi de către sud-americani, însă Henry nu a executat, căpitanul Franţei fiind schimbat în minutul 76 cu Nicolas Anelka.

Tot în anul 1997, Henry a reuşit să debuteze şi pentru echipa naţională de seniori a Franţei, într-un meci amical jucat în compania Africii de Sud, pe 11 Octombrie; datorită unor evoluţii bune atât la naţională, cât şi la echipa de club, antrenorul Franţei, Aime Jacquet, l-a inclus pe Thierry Henry în lotul celor 23 de jucători care aveau să lupte pentru câştigarea titlului mondial chiar în Franţa.

Deşi pe atunci era doar un tânăr de 20 de ani, Henry a fost folosit de către Aime Jacquet în mod constant în timpul turneului final, reuşind să devină golgheterul Franţei, cu trei goluri (unul împotriva Africii de Sud şi două împotriva Arabiei Saudite, toate în grupă).

Henry, marcând în poarta Portugaliei la CE 2000

În plus, în sfertul de finală împotriva Italiei, Henry a reuşit să marcheze de la punctul cu var, fiind al patrulea executant al francezilor la loviturile de departajare. Cu toate că era aşteptat să joace inclusiv în finală, Henry nu a fost introdus, deoarece antrenorul Franţei a considerat ca ultima înlocuire să fie una defensivă (Franţa conducea cu scorul de 2-0, iar fundaşul Marcel Desailly fusese eliminat). Până la urmă, Franţa a câştigat cu scorul de 3-0, iar Henry a reuşit să devină campion mondial la o vârstă la care alţii abia încep să joace fotbal la nivel de seniori.

În 2000, Henry a fost din nou selecţionat la un turneu final, de data aceasta unul de Campionat European. În chiar primul meci al Franţei, victoria cu scorul de 3-0 obţinută în faţa Danemarcei, Henry a marcat al doilea gol al învingătorilor.

Nu s-a oprit aici, şi, chiar în al doilea meci, a reuşit să deschidă scorul împotriva Cehiei în chiar minutul 7. Nu a marcat în înfrângerea cu Olanda, ţara gazdă a turneului, nici cu Spania, în sferturi, însă, în schimb, a egalat la 1 în meciul cu Portugalia din semifinală, ducând meciul în prelungiri. Zidane a marcat, Franţa a ajuns în finala decisă de golul lui Trezeguet, iar Henry reuşea să îşi adauge la palmares al doilea trofeu internaţional.

Al treilea turneu final cu Henry în lotul Franţei a fost cel mai slab pentru atacantul care juca pe atunci la Arsenal. Acesta a trăit umilinţa înfrângerii în meciul inaugural, în faţa Senegalului, un nume care nu le spunea nimic jucătorilor francezi. Apoi, în meciul cu Uruguay, încheiat 0-0, Henry a fost eliminat, fiind suspendat pentru ultimul meci din grupă, împotriva Danemarcei. Ultimul meci din grupă avea să fie şi ultimul meci din competiţie pentru francezi, Danemarca învigând cu 2-0 şi trimiţând naţionala lui Henry acasă.

Henry, evoluând împotriva Senegalului la CM 2002

În 2003, Henry a participat, alături de echipa naţională a Franţei, la Cupa Confederaţiilor. Henry a fost cel mai bun jucător al Franţei la acest turneu, fiind declarat omul meciului în trei din cele cinci meciuri jucate de Franţa la această competiţie. De asemenea, Henry a câştigat turneul alături de Franţa după ce a marcat golul decisiv în finală, în minutul 98, în acea vreme fiind valabilă regula golului de aur. Celelalte trei goluri ale lui Henry au fost înscrise împotriva Columbiei şi Noii Zeelande (în grupă) şi împotriva Turciei (în semifinale).

Pentru Franţa şi Henry a urmat Euro 2004. Henry a marcat o “dublă” în ultimul meci al grupei, împotriva Elveţiei, după ce Franţa câştigase 4 puncte, cu el titular, în celelalte două meciuri, împotriva Angliei şi Croaţiei. A urmat însă sfertul de finală de coşmar pentru Franţa, în care naţionala lui Jacques Santini a fost eliminată de Grecia, naţionala care avea să se impună în final.

Bineînţeles, Thierry Henry a fost selecţionat şi la următorul turneu final la care s-a calificat Franţa, Campionatul Mondial din 2006, desfăşurat în Germania.

Henry a fost cel care a marcat primul gol pentru Franţa la acest turneu final, deschizând scorul în meciul încheiat la egalitate, 1-1, împotriva Coreei de Sud. În plus, Henry a marcat şi în victoria decisivă, reputată în faţa naţionalei statului african Togo, care a dus Franţa în optimi.

Henry, marcând în poarta Braziliei la CM 2006

După ce a trecut de Spania în această fază a competiţiei, Franţa urma să întâlnească în sferturi Brazilia, marea favorită la câştigarea competiţiei. Henry a fost însă, din nou, salvatorul Franţei, reuşind să marcheze unicul gol al întâlnirii desfăşurate la Frankfurt. Astfel Franţa ajungea din nou în semifinala Campionatului Mondial, iar după o victorie în faţa Portugaliei, adusă de golul marcat de Zidane, din penalty, Franţa ajungea în finală după 8 ani.

Thierry Henry a fost titular în meciul început foarte bine de francezi, care conduceau, în minutul 7, cu 1-0, prin golul marcat de Zinedine Zidane. Italia a egalat, trimiţând meciul în prelungiri. În minutul 107 însă, Thierry Henry a fost înlocuit cu Sylvain Wiltord, după ce a acuzat crampe musculare. Astfel, atacantul nu a executat un penalty la loteria loviturilor de departajare, Franţa pierzând medaliile de aur datorită ratării lui David Trezeguet.

Pe 13 octombrie 2007, Thierry Henry marca al 41-lea său gol pentru naţionala de seniori a Franţei, egalând recordul deţinut de Michel Platini. Pe 17 octombrie 2007, la un interval de doar patru zile de data meciului în care marca în poarta Insulelor Faeroe, Henry înscria o dublă împotriva Lituaniei, devenind golgheterul all-time al naţionalei Franţei.

Henry, marcând în poarta Olandei la CE 2008

La data de 3 iunie 2008, cu câteva zile înainte de startul Campionatului European din Austria şi Elveţia, Thierry Henry bifa a 100-a selecţie în naţionala Franţei, devenind al şaselea jucător francez care depăşeşte această cotă impresionantă.

La Euro 2008, Franţa a fost repartizată în aşa-zisa “Grupă a morţii”, împreună cu România, Olanda şi Italia. Henry nu a jucat în primul meci, un egal al Franţei, 0-0, în compania României.

În cel de-al doilea meci, împotriva Olandei, Henry a jucat, însă Franţa a fost spulberată de către naţionala antrenată de Marco van Basten cu scorul de 4-1. Cu toate acestea, Thierry Henry a fost cel care a marcat unicul gol al Franţei la acest turneu final.

În ultimul meci al grupei, Italia a învins Franţa cu 2-0, trimiţând acasă naţionala “Cocoşului Galic” cu doar un punct strâns în cele trei meciuri şi cu doar un gol marcat. Thierry Henry a jucat tot meciul cu Italia (care s-a văzut cu un om în plus încă din minutul 24, când a fost eliminat Eric Abidal), însă singurul lucru de notat al atacantului de la FC Barcelona a fost primirea unui cartonaş galben în minutul 85.

Palmares

Ligue 1 (o dată, cu AS Monaco) : 1996-1997

SuperCupa Franţei (o dată, cu AS Monaco) : 1997

Premier League (de două ori, cu Arsenal) : 2001-2002, 2003-2004

Cupa Angliei (de trei ori, cu Arsenal) : 2002, 2003, 2005

Community Shield (de două ori, cu Arsenal) : 2002, 2004

Campionatul Mondial (o dată, cu Franţa) : 1998

Campionatul European (o dată, cu Franţa) : 2000

Cupa Confederaţiilor (o dată, cu Franţa) : 2003

Gheata de Aur a Europei (de două ori) : 2004, 2005

Golgheter al Premier League (de 4 ori) : 2001-2002, 2003-2004, 2004-2005, 2005-2006

Golgheter al Cupei Confederaţiilor (o dată) : 2003

Jucătorul Francez al anului (de 5 ori) : 2000, 2003, 2004, 2005, 2005